Alegeți o limbă
"Franţa opreşte trenurile care vin din Italia", scrie Corriere della Sera. Pe 17 aprilie, autorităţile franceze au oprit câteva trenuri la frontieră, invocând riscuri de perturbare a ordinii publice. Imigranţi tunisieni blocau calea ferată la Ventimiglia şi planificau să ia "trenul demnităţii" împreună cu militanţi italieni şi francezi. Circulaţia a pornit doar după convocarea ambasadorului Franţei în Italia, iar Parisul a lăsat imigranţii să treacă contestând în acelaşi timp validitatea vizelor temporare eliberate de către autorităţile italiene.
În spatele acestei "mizerabile" ciocniri diplomatice, se află "ciocnirea unor populisme gemene", afirmă Bernardo Valli în La Repubblica. "La Roma, guvernul depinde de un partid xenofob [Liga Nordului], care deţine ministerul de Interne", în timp ce în Franţa, realegerea lui Nicolas Sarkozy în 2012 este pusă din ce în ce mai mult în pericol de atracţia alegătorilor săi faţă de Frontul Naţional. Ca rezultat, Roma şi Paris "se joacă cu imigranţii ca şi cum aceştia ar fi o pacoste, obiecte care ar putea să-i facă să piardă voturi".
La revedere Schengen?
Cealaltă victimă a acestei discordii este principiul liberei circulaţii în UE. "La revedere Schengen?" se întreabă El País într-un editorial. Cotidianul madrilen regretă că "Franţa blochează accesul imigranţilor arabi şi încalcă astfel acordul de liberă circulaţie". La rândul său, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a lansat "un slab apel pentru calm, rugând să nu se exagereze amploarea crizei". Dar, spune El País, "în realitate el a greşit criza întrucât, oricât de greu ar fi să gerezi problema imigraţiei în faţa opiniei publice - mai ales în sudul Europei - din ce în ce mai opusă admiterii 'vizitatorilor' suplimentari într-o perioadă de dificultăţi economice, este într-adevăr grav faptul că Franţa face ce vrea şi încalcă acordurile pe care le-a acceptat, precum Convenţia Schengen".
"Este evident că UE nu trece prin cea mai bună perioadă din istoria ei, după cum reiese din reacţia ei searbădă şi doar retorică faţă de revoltele democratice în lumea arabă", consideră El País. Aceasta "creează o politică pur bilaterală a statelor, contrară construcţiei europene". "Acum că şi Schengen cade, va trebui să ne întrebăm de ce mai există Uniunea celor Douăzeci şi Şapte".
