Cine vrea să-i urmeze pe Merkel şi Sarkozy?

Reuniţi la Paris pe 5 decembrie, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy s-au pus de acord în privinţa planului ce îşi propune să salveze euro de la catastrofă. Ei cer celor Douzeci şi Şapte să îl aprobe în timpul summitului din 8-9 decembrie. Dar partida nu e câştigată încă, remarcă presa europeană.

Publicat pe 6 decembrie 2011 la 16:24

Textul prevede mai ales o reformă a tratatelor ce vizează să introducă principiul rigorii bugetare, şi sancţiuni “imediate” şi “automate” pentru statele al căror deficit ar depăşi 3% din PIB. Paris şi Berlin cer şi instaurarea unei “reguli de aur întărită şi armonizată la nivel european” pentru ca fiecare ţară să poată pună în practică mecanisme de garanţie pentru îndeplinirea obiectivului de echilibru bugetar. În acest timp, agenţia de rating Standard & Poor’s a anunţat că a pus “sub supraveghere negativă” ţările din zona euro, inclusiv cele şase notate cu triplu A.

La Madrid, El País califică acordul drept “nedemn de încredere” pentru că este “insuficient” în ansamblul “discutabil” în fiecare din aspectele sale, mai ales că împărţirea responsabilităţilor lipseşte cu desăvârşire:

Cover

Nu este suficient pentru că Merkel şi Sarkozy nu desenează, în ciuda discursului lor, o uniune fiscală […], şi nu fac decât să emfatizeze disciplina bugetară. O reformă a tratatului sub ameninţare nu ar privi decât zona euro în cazul refuzului unora şi pune presiune pe toţi; dar deschide de asemenea cutia Pandorei cu interminabile şi paralizante discuţii bizantine: tratatele actuale au costat zece ani. Dar problemele cele mai importante rezidă în incertitudinea mecanismelor urgente când trebuie să înfrunte criza. Există doar o referinţă pentru anticiparea în 2012 a Fondului de salvare definitiv, o tăcere care răsună în privinţa rolului indispensabil al BCE şi un regretabil refuz al euroobligaţiunilor. O recoltă slabă: dacă nu este ameliorată în timpul summitului [8-9 decembrie], bucuria pieţelor nu va dura. – El País

Newsletter în limba română

Berlin a câştigatnotează şi La Stampa. Cotidianul torinez apreciază că Merkel şi Sarkozy au recunoscut autonomia patronului Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, dar regretă că acordul între cei doi s-a făcut în detrimentul euroobligaţiunilor, faimoasele împrumuturi de stat europene. În rest, “nimic nou”:

Cover

Ceea ce uimeşte mai mult, sunt lucrurile despre care nu au vorbit: perechea a evitat să vorbească de BCE, pe care Sarkozy vrea să o vadă intervenind mai activ şi pe care Merkel vrea să o vadă rămânând la rolul său în privinţa stabilizării. – La Stampa

Dinspre partea portugheză, Jornal de Negócios notează că:

Cover

Cei care cunosc Europa ştiu că Merkozy a trasat un drum nesigur pentru a câştiga bătălia împotriva unei prăbuşiri imediate a euro, dar a adâncit rănile, deschise când a izbucnit criza în 2010, în sânul suveranităţii şi al democraţiei ţărilor europene şi al UE. – Jornal de Negócios

Confratele său Público estimează

Cover

Germania se pregăteşte să germanizeze Europa […] Chiar acceptând ideea că trebuie “să întărim şi să armonizăm” integrarea fiscală şi bugetară în zona euro, cerinţele cuplului Merkozy ne fac să ne gândim la reparaţiile de război. Exigenţe şi iar exigenţe pentru cei care au pierdut şi au fost afectaţi, dar nimic care să ceară efort, bani şi solidaritate. – Público

Estonianul Postimees regretă că încă o dată, “şefii de stat ai UE au slăbit instituţiile europene”:

Cover

Orice acţiune de salvare a zonei euro este coordonată prin intermediul Consiliului European în timp ce această instituţie nu a fost niciodată un organ de guvernare democratică. Ar trebui să dăm mai multă voce Parlamentului. Întoarcerea spre Europa naţiunilor ar trebui să însemne şi o întoarcere în timp în materie de guvernanţă democratică şi ar însemna în planul politicii mondiale o catastrofă mult mai mare decât 11 septembrie 2001 sau războaiele din Irak şi Afganistan. – Postimees

În afara zonei euro, domneşte tot scepticismul. Astfel, la Bucureşti, Adevărul se resemnează să constate că noua Europa “nu va fi perfectă, şi nu va fi chiar o poezie”:

Cover

Dincolo de rafinamentele politice franţuzeşti, proiectul noii Europe merge mai departe. […] Totul va porni de la nucleul dur al zonei euro, adică de la economiile cu cel mai înalt grad de integrare - Germania, Franţa, Benelux şi se va extinde, treptat, spre “periferii”. Pentru cine mai avea dubii, discursul rostit vineri în Bundestag de cancelarul Merkel a arătat că România, alături de Bulgaria, Polonia şi Ţările Baltice, este parte a planului. Să fie asta în interesul nostru? Da. – Postimees

Pentru Rzeczpospolita, acordul dintre Merkel şi Sarkozy asupra unei Uniuni a stabilităţii nu este un progres sau o revoluţie, ci o “veche Uniune, împotmolită în compromis”:

Cover

Dacă am putea desena cuvântul “compromis” l-am fi pus pe steagul UE în locul stelelor de ceva vreme. Şi nu ne-am întreba astăzi care stea va cădea prima. Dar chiar şi aici, se poate găsi un compromis. Şi vom descoperi cu siguranţă că este perfect posibil să facem parte din UE fiind în acelaşi timp în exterior. – Rzeczpospolita

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect