Alegeți o limbă
“Europa scoate un oftat de uşurare”, scrie editorialistul Expresso Daniel Oliveira pe blogul său:
Victoria lui Obama nu este răspunsul la toate problemele noastre. Acestea trebuie rezolvate în Europa şi mai ales în Germania. Dar victoria unui alt reprezentant al ferocităţii financiare ar fi făcut şi mai puţin probabilă o soluţie pentru criză. Europa, văzută de Romney ca o vizuină a socialiştilor, nu are niciun motiv să bea şampanie. Dar poate măcar să scoată un oftat de uşurare.
La Berlin, Der Tagesspiegel aminteşte că acum 4 ani, Obama sărbătorise pe Bătrânul Continent “precum o mesia a Casei Albe, precum cel mai european, cel mai ooccidental dintre candidaţi, precum ‘unul dintre ai noştri’”. Dar “patru ani şi o serie de promisiuni neţinute mai târziu, este clar că era vorba de o neînţelegere”, temperează cotidianul, care enumeră dezamăgirile asupra mediului şi în privinţa păcii în lume, şi concluzionează:
Nu, patru ani după Obamania, pare a fi răul mai mic. Depinde de el să reaprindă flacăra. Europa ar face bine să înţeleagă, şi cel mai devreme ar fi cel mai bine, că în cursul celui de-al doilea mandat al său, Obama se va concentra mai puţin pe mersul lumii şi mai mult pe interesul naţional al Americii.
Şi tocmai, asigură To Vima, “germanii nu văd cu ochi buni realegerea lui Obama”. Cotidianul din Atena asigură că
Obama îi deranjează. El a încercat să frâneze catastrofa grecească dar nu crede că austeritatea poate salva statele şi economiile. [...] Obama şi Merkel, Statele Unite şi Europa germană, intră într-o nouă fază a relaţiilor lor. […] Obama are patru ani pentru a decide dacă Statele Unite împiedică Europa să fie o colonie germană, ceea ce Germania a încercat într-un fel să facă de trei ani cu criza datoriei. […] Cu mâinile libere acum, Obama 2 nu va sta probabil nemişcat pentru a privi Germania “cum face ce vrea cum toţi”. Ceea ce se va întâmpla acum va determina dimensiunea cea mai violentă a proiectului geoplitic german, care depăşeşte de departe frontierele Europei însăşi.
Pe site-ul Gazeta Wyborcza, Zbigniew Lewicki explică faptul că “Barack Obama nu este cea mai bună alegere pentru lume. Nu a făcut nimic care să îl descalifice, dar nici nu a răspuns aşteptărilor de acum 4 ani”. Pentru profesorul de la Universitatea Kardynał, Stanisłw Wyszyńki şi specialistul în America,
Europa a dispărut din radarul lui Obama. […] Nu înţeleg de ce ne bucurăm atât. Preşedintele care tocmai a fost ales a întors spatele Europei în aceşti ultimi ani. […] Înţeleg că mari state precum Franţa, Germania şi Italia apreciază că preşedintele american nu se amestecă în treburile lor. Dar ţări mai mici precum Polonia, a cărei securitate depinde de UE şi de NATO, nu au niciun motiv să se bucure. […] Rusia poate să se delecteze cu victoria lui Obama pentru că el îi înţelege nevoile şi aspiraţiile
La o zi de la aceste alegeri prezidenţiale americane, remarcă în El País politologul Vicente Palacio, “europenii se trezesc uşuraţi puţin de victoria lui Obama”. Deoarece aceasta
oferă o a doua şansă europenilor. În timpul primului său mandat, Obama a găsit o Europă în declin, fără forţa de spirit suficientă pentru a se ridica la aceeaşi înălţime, fără lideri. Astăzi, pare puţin mai uşor ca unii conducători precum Hollande sau Rajoy, să încerce să scoată ce e mai bun din angajamentul pentru creştere al preşedintelui reales. […] Federaliştii europeni pot să uite pentru un moment orbirea, lentoarea şi lipsa de loialitate a unora şi altora, şi să viseze că în acest Obama 2.0, vor găsi un aliat pentru a depăşi fragilitatea UE. […] Mâine, putem visa că Obama va pune Europa în centrul atenţiei sale şi va sfârşi prin a se transforma în portdrapelul uniunii noastre politice, fiscale şi bancare. În ultima sa fază din campanie, recuperarea locurilor de muncă în Statele Unite a relativizat consecinţele vizibile ale austerităţii europene. Dar eroarea fundamentală este tot acolo, şi trebuie să vedem cum va reacţiona Obama dacă această politică pune în pericol State Unite. În acest caz, zilele austerităţii impuse de Merkel ar fi numărate.
“Următorul preşedinte al Statelor Unite va trebui să se ocupe de patru dosare de neocolit, dacă vrea cu adevărat, după cum a repetat în cele patru colţuri ale ţării, să relanseze creşterea internă…”,scrie corespondentul Il Sole 24 Ore Mario Platero. Unul dintre acestea priveşte Europa:
Nu e loc pentru a se complăcea în retorica asupra “Europei socialiste” sau a “Europei care ne încetineşte creşterea” pe care am auzit-o în timpul campaniei electorale. După G20 de la Los Cabos, Europa a luat drumul reînnoirii pe care America îl împărtăşeşte şi pe care ar vrea chiar să-l vadă avansând mai rapid. Să ne gândim astăzi la o “răcire atlantică” nu mai este posibil. Legăturile economice şi de afaceri au transformat Atlanticul într-un mare bazin economic. […] Noua administraţie să-şi consacre deci atenţia Europei, şi să se înceteze utilizarea noastră drept paratrăsnet pentru problemele altora.
