Un embrion al uniunii bancare

La capătul a 14 ore de discuții, miniștrii europeni de Finanțe s-au pus de acord asupra unui sistem de supervizare a băncilor. Proiectul nu privește decât o minoritate a instituțiilor, dar marchează un progres spre o ieșire din criză, consideră presa europeană.

Publicat pe 13 decembrie 2012 la 15:16

Europa îşi va controla, în sfârşit, băncile”, scrie cu satisfacţie ziarul Le Monde, după acordul semnat în dimineaţa zilei de 13 decembrie de miniştrii de Finanţe din statele membre UE. “Un acord unanim şi istoric pentru supravegherea băncilor europene începând din 2014”. Textul prevede supravegherea directă de către Banca Centrală Europeană “a instituţiilor care au active mai mari de 30 de miliarde de euro, care au un capital reprezentând peste 20% din PIB-ul ţării de origine sau care beneficiază de asistenţă financiară europeană”, explică Le Monde. Noile reglementări vizează astfel 150 - 200 de bănci, din totalul de 6 000 existente în Uniunea Europeană.

Într-un editorial, ziarul francez salută “marele pas înainte al uniunii bancare, care are drept scop, nu războiul, ci a face imposibilă moartea euro”:

Cover

Atunci când sistemul bancar spaniol risca să se prăbuşească, în primăvara anului 2012, s-a impus ideea unei uniuni bancare: pentru a se salva, europenii care nu erau afectaţi de criză au fost nevoiţi să ofere asistenţă financiară directă instituţiilor bancare aflate în faliment. Germanii au cerut, pe bună dreptate, supravegherea prealabilă a instituţiilor de creditare de către Banca Centrală Europeană. Această primă etapă tocmai a fost depăşită. [...] Supravegherea nu este decât o condiţie prealabilă, care trebuie însoţită de un mecanism european de gestionare a crizelor şi de asistenţă financiară în scopul relansării. [...] Garantarea depozitelor bancare europene ar fi încununarea uniunii bancare. Aceasta este de dorit, dar Berlin refuză să o accepte. Este o idee îndepărtată, la fel de îndepărtată ca Uniunea federală.

Newsletter în limba română

În opinia lui Gavin Hewitt, redactorul-şef al secţiunii Europa a postului BBC, acordul miniştrilor de Finanţe este “un nou exemplu privind modul în care criza din zona euro contribuie la configurarea unei noi Europe, mai puţin de bunăvoie, ci din necesitate, pentru supravieţuire. Aceste tendinţe îi deranjează pe unii, şi nu doar în Marea Britanie”. În Germania, cotidianul economic Handelsblatt apreciază că acordul este “o veste foarte bună”, în special pentru contribuabilii din zona euro:

Cover

A venit vremea să retragem atribuţiile autorităţilor de supraveghere de la nivel naţional. Acestea se află sub influenţa politicienilor care continuă să exercite control asupra băncilor, împiedicând astfel măsurile de stabilizare necesare. Spania este un exemplu în acest sens. La fel şi Republica Cipru. [...] Şi contribuabilii germani au motive de bucurie. Eşecul sistemului german de supraveghere bancară i-a costat mai mult decât salvarea Greciei. Sperăm că Banca Centrală Europeană se va descurca mai bine. Oricum, ar fi greu să aibă o prestaţie mai slabă.

La Lisabona, publicaţia Diário Económico regretă că nu mai rămâne mare lucru din ambiţioasa idee de creare a unei reale uniuni bancare în Europa. Potrivit cotidianului economic,

Cover

de-a lungul anului, liderii UE au prezentat ideea unei uniuni bancare ca fiind un răspuns sistemic la criza din zona euro. Acesta trebuia să fie embrionul unei noi uniuni economice şi politice în Europa. Câteva luni mai târziu, problema este încă acolo. Sentimentul urgenţei a dispărut, la fel şi entuziasmul. Aplicarea în practică a unor fragmente ale unei idei bune nu va soluţiona criza, ci, dimpotrivă, va slăbi sistemul de supraveghere bancară, cel puţin pe termen scurt.

Pentru ziarul El País, acordul privind uniunea bancară este “în sarcina tehnocraţilor, dar, în realitate, este mereu aceeaşi poveste: cine deţine puterea”. Iar răspunsul este clar: Germania. După ce a reuşit să retragă competenţa supravegherii unice băncilor locale,

Cover

Germania impune şi o soluţie seacă pentru fondul comun de garanţii (care va consta, simplu, în omogenizarea fondurilor naţionale) şi amână considerabil fondul de lichidare bancară (un mecanism pentru desfiinţarea băncilor în caz de nevoie), care putea fi, la un moment dat, o modalitate de punere în comun a problemelor din zona euro pe uşa din spate. Şi, la fel ca şi în multe alte subiecte, [Germania] reuşeşte să întârzie calendarul, împotriva poziţiilor Italiei, Franţei şi, mai ales, Spaniei, ţara cea mai expusă din punct de vedere financiar.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect