Mali: Pariul necesar dar riscant al Franţei

14 ianuarie 2013 – Libération (Paris)

În 11 ianuarie, armata franceză a lansat o operaţiune militară în Mali, care are ca scop oprirea înaintării grupurilor armate islamiste spre sudul ţării. Acestea controlează deja din primăvara trecută nordul teritoriului. Presa europeană reacţionează recunoscând, în mod global, necesitatea intervenţiei, dar subliniază riscurile presupuse de o asemenea operaţiune.

Sub mandatul ONU, forţele franceze acţionează sprijinite logistic de englezi, ca sprijin al trupelor maliene care luptă împotriva Mişcării Naţionale pentru Eliberarea Azawadului, care se bate pentru independenţa provinciilor Gao, Tombuctu şi Kidal, şi salafiştii lui Ansar Dine, care doresc instaurarea unui regim islamist în această parte a ţării.

"François Hollande poate să se felicite că a oprit talibanii din nisipuri", comentează Libération, care se întreabă totodată care vor fi urmările operaţiunii "Serval":

Libération, Paris

Se va mulţumi oare Franţa doar cu stoparea irezistibilei înaintări a islamiştilor din Mali? Va încerca ea oare să recucerească cu câteva trupe africane nordul ţării, aflat de nouă luni deja în mâinile unor nebuni ai lui Dumnezeu care impun un islam aflat la antipozii practicilor moderate şi tolerante ale malienilor? [...] Astăzi, trupele franceze vor fi probabil bine primite de către o populaţie epuizată, opusă islamiştilor. Dar aceeaşi populaţie nu va suporta mult timp, şi pe bună dreptate, prezenţa trupelui fostului colonizator. Nu există nicio soluţie militară, şi, a fortiori, franceză, la criza din Mali.

În faţa progresiei islamiştilor, preşedintele francez François Hollande "a ales răul cel mai mic", crede Le Monde. Deoarece

Le Monde, Paris

pasivitatea nu este o alegere. Sau poate că ea ar fi condus la o situaţie care ar fi cerut o acţiune militară ulterioară cu mult mai importantă decât cea de azi. Însă Franţa nu poate rămâne singură. A ajuta Mali să-şi recupereze teritoriul este, înainte de orice altceva, o afacere care priveşte statele din Africa de Vest. A împiedica împământenirea unui cuib jihadist în Sahel este în interesul întregii Europe.

Intervenind în Mali, "François Hollande riscă enorm", scrie Süddeutsche Zeitung. Însă este un risc care nu trebuie să fie suportat de unul singur, potrivit cotidianului din München:

Süddeutsche Zeitung, München

trebuie să fie constituite trupe internaţionale operaţionale, constituite mai ales din ţări ale Uniunii Africane. Pe de altă parte, Franţa are nevoie şi de ajutorul militar al aliaţilor săi europeni. [...] Uniunea Europeană discută de luni de zile despre problema din Mali dar cu un succes atât de neglijabil încât ne acoperă de ruşine. [...] Astăzi Europa suferă deja din cauza reţelei teroriste islamiste, care s-a implantat în Africa de Nord. Ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a unei întinderi de apă care nu se numeşte deloc din întâmplare Mare Nostrum nu lasă pe nimeni indiferent în Europa. Nu este vorba despre curtea din spate, sordidă, a Europei, ci de vecinătatea sa.

"Problema pe care o ridică intervenţia franceză este întocmai faptul că ea este franceză", crede Die Tageszeitung. Cotidianul alternativ berlinez regretă un "colonialism de stânga" şi remarcă faptul că:

Logo – Die Tageszeitung, Berlin

[Nicolas] Sarkozy a fost mult criticat pentru participarea franceză la intervenţiile militare din Libia şi din Coasta de Fildeş, dar cel puţin aceste operaţiuni se înscriau, ele, într-un cadru internaţional foarte strict. Dar cine ar fi crezut că Hollande va fi în regres în raport cu Sarkozy?

Mai mult, avertizează The Independent, intervenţia din Mali riscă să întărească discursul islamist radical, fiind încă un exemplu de atac condus de Occident împotriva islamului. Pentru cronicarul Owen Jones,

The Independent, Londra

este cel puţin deranjant să observi că [primul ministru David] Cameron antrenează Marea Britanie în conflictul din Mali fără niciun minim gest de consultare. Ni s-a spus că nu vor fi trimise trupe; însă termenul "mission creep" [extensiunea scopului original al obiectivului] are un sens, iar o escaladă în zonă ar putea genera un angajament britanic mai important. Occidentul are prostul obicei de a se asocia cu cei mai dubioşi aliaţi: cei pe care noi i-am ales nu sunt nici pe departe stâlpi ai democraţiei...Responsabilitatea noastră, a tuturor, este de a supraveghea îndeaproape acţiunile guvernelor noastre, făcute în numele nostru: dacă nici măcar atât nu am învăţat de la ce ni s-a întâmplat în Irak, Afganistan şi Libia, înseamnă că nu mai există nicio speranţă.

La Bucureşti, Adevărul se îngrijorează de "consecinţele majore" pe care operaţiunea Serval ar putea să le aibă "pentru un spațiu uriaș al Africii", dar şi în privința "statutului de securitate al UE şi cetăţenilor săi, înlăuntrul sau în afara spaţiului comunitar". În ciuda acestor temeri, scrie cotidianul, intervenţia era necesară, "din cauza creşterii fără precedent a numărului de celule islamiste [...]la nord şi sud de Sahara". Totuşi, adaugă el,

Logo – Adevărul, Bucureşti

acum însă, când Franţa s-a implicat direct în operaţiuni militare, este foarte posibil să asistăm la scenarii ulterioare similare Irakului sau Afganistanului, dar la o scară infinit mai amplă şi mai complexă.

"Întrebarea este acum de a şti dacă şi cum se va mobiliza UE", adaugă European Voice. Săptămânalul cu sediul la Bruxelles ridică problema apărării europene şi se întreabă:

Logo – European Voice, Bruxelles

oare alte ţări ale UE vor trimite trupe care să combată alături de francezi? UE se va mulţumi să antreneze poate doar trupele altora? [...] Faptul că islamiştii controlează deşertul, o bază pentru potenţiale atacuri în regiune şi în Europa, este evident un subiect îngrijorător pentru Franţa şi, consideră săptămânalul, ar trebui să fie şi pentru toată Europa. [...] Intervenţia şi întrebările pe care le va ridica vor ocupa spiritele cu siguranţă în timpul summitului din decembrie, consacrat cooperării în materie de apărare. Întrebările legate de capacitatea militară europeană contează mult pentru preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy. Cu "ajutorul" celor din Mali, până la sfârşitul anului ele vor conta cu siguranţă şi mai mult pentru responsabilii politici şi cetăţenii europeni.