Alegeți o limbă
Aderarea Croaţiei la UE este un semn clar de vitalitate a ideii europene, se bucură Rzeczpospolita. Cotidianul din Varşovia constată că
în ciuda tuturor problemelor sale, Europa încă mai creşte şi se dezvoltă. Această experienţă care consistă în a transfera idealul de solidaritate europeană de la Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului la un universalism modern este în continuare o lecţie importantă pentru regiune şi pentru restul lumii. Intrarea Croaţiei în orbita centrată pe Bruxelles înseamnă, de asemenea, mai multă securitate în Europa şi un pas înainte spre dezarmarea uneia dintre cele mai instabile părţi ale continentului.
Deoarece Croaţia, reaminteşte Trouw din Amsterdam, este “cea de-a doua bucată desprinsă din fosta Iugoslavie care a devenit membru al UE”, după Slovenia, în 2004.
Astfel, îngrozitoarea criză iugoslavă, care a izbucnit acum un sfert de secol şi a costat numeroase vieţi, este stinsă în cadrul Europei. La fel precum, mai înainte, căderea Cortinei de Fier a dus la integrarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. [...] Desigur, UE resimte că fiecare extindere nu reprezintă neapărat o îmbunătăţire, dar acest lucru nu diminuează în niciun fel semnificaţia istorică a acestui marş care a început în şase, pe un continent făcut praf şi pulbere, şi are acum aproape 30 de membri care nu se mai duşmănesc între ei.
“În plin euroscepticism” sosirea Croaţiei este un semn că “puterea de atracţie a UE se manifestă în continuare, în ciuda crizei şi a creşterii naţionalismelor” consideră Les Echos. Cotidianul economic francez lansează totuşi un avertisment împotriva “capcanelor Europei XXL”:
Ştim că această extindere nu este, probabil, ultima. [...] Cu 27 [de membri], Europa este deja în mare măsură imposibil de guvernat. [...] Cum va putea oare, cu peste 30 [de membri] mâine, să reuşească să îşi facă auzită vocea împotriva Americii, a Chinei, a Rusiei sau chair a Indiei? [...] Uniunea Europeană trebuie să se hotărască, în sfârşit, să-şi fixeze limitele şi să-şi redefinească ţelul.
Pentru El País, aderarea Croaţiei indică faptul că “există mai multă credinţă în Europa în afara ei decât în interiorul graniţelor sale” şi confirmă “existenţa unei cereri persistente vizând Europa”. Dar cotidianul din Madrid consideră că de acum încolo:
orice extindere ar trebui să fie însoţită sau precedată de abolirea generală a unanimităţii în votarea deciziilor cheie, deoarece dreptul de veto paralizează deciziile unui club atât de numeros. Europa trebuie să se gândească la interesele sale. Iar primul este acela de a evita complicaţiile în luarea deciziilor, pentru că altfel ar dispărea.
“Croaţia intră în Uniunea Europeană, frustrarea rămâne”, scrie Adevărul. Cotidianul din Bucureşti subliniază că
evenimentul se întâmplă tocmai când britanicii sunt din ce în ce mai convinşi că trebuie să părăsească Uniunea, când grecii au văzut că darurile trebuie plătite cu dobânzi mari, când românii şi bulgarii şi-au dat seama că străzile din capitalele occidentale nu sunt pavate cu aur.
De la Lisabona, Público se îngrijorează de această “iluzie europeană”. Cotidianul reaminteşte contextul crizei pe fondul căreia Croaţia se alătură Uniunii şi constată că:
Angela Merkel, în timp ce face presiuni, la Bruxelles, pentru o reducere a cheltuielilor publice, va trebui să asiste la scurgerea a aproximativ 14 miliarde de euro din vistieria europeană către Croaţia, pentru a finanţa proiectele croate de dezvoltare programate până în 2020. În același timp, ţara vecină, Slovenia, care a aderat la “club” în 2004, se luptă pentru a evita să ceară un plan de salvare care să-i evite falimentul. [...] Nimeni nu ştie dacă Uniunea care va supravieţui va fi aceeaşi cu aceea pentru care au luptat fondatorii săi. Să sperăm, cel puţin, că nu se va dovedi a fi o iluzie.
Die Tageszeitung, la rândul său, regretă absenţa cancelarului german la ceremoniile organizate pe 30 iunie la Zagreb cu ocazia aderării. Pe un ton plin de umor, cotidianul din Berlin scrie:
Croaţii sunt regii proştilor în rândul cetăţenilor din UE, deoarece aliatul lor cel mai important l-a trimis în locul său pe cel mai puţin cunoscut membru al guvernului german, [secretarul de stat pentru Afaceri Externe, Michael Link,] pentru a participa la cele mai mari festivităţi organizate vreodata de statul croat. Şi totuşi, au primit deja Deutsche Telekom în ţara lor, chiar înainte de a-i expulza pe sârbi, străzi şi pieţe au fost redenumite după Hans-Dietrich Genscher [fostul ministru german al Afacerilor Externe] şi Helmut Kohl [...] şi chiar şi-au cerut scuze pentru că i-au bătut pe germani 3-0 la Campionatul Mondial de Fotbal din 1998, iar acum sunt trataţi ca fiind cei mai mari proşti.
