Alegeți o limbă
În Le Soir, editorialistul Maroun Labaki recunoaşte că discursul despre starea Uniunii "reprezintă un mare moment pentru anul european. Este ocazia de a se înălţa, de a vorbi pentru Istorie. Operaţiune politică, operaţiune de comunicare: José Manuel Barroso a arătat în trecut că putea să exceleze în acest exerciţiu". Dar de data aceasta, cotidianul belgian nu a fost convins:
la Strasbourg, José Manuel Barroso şi-a ratat aproape complet discursul. Semăna cu oricare alt discurs din trecut - şi sunt multe... Cu opt luni înainte de alegerile europene, rutina nu poate reprezenta un răspuns la restriştea atâtor europeni, şi nemulţumirii lor crescânde faţă de Europa. [...] Am putea asista de fapt aici la începutul sfârşitului proiectului european. Perspectivă ameţitoare... Dar în orice caz am asistat ieri la începutul sfârşitului lui José Manuel Barroso.
Şi mai sever, Cerstin Gammelin, în Süddeutsche Zeitung, din München, atacă atât forma discursului preşedintelui Comisiei cât şi "moştenirea lui dezamăgitoare":
Barroso a apărat succesele Comisiei sale ca şi cum şi-ar fi citit lista de cumpărături. Acesta, de obicei un orator foarte înflăcărat, pare a fi, la sfârşitul mandatului său, foarte asemănător cu Comisia pe care o prezidează: descurajat şi neinspirat. [...] Punctele slabe ale Comisiei Barroso nu sunt doar vina lui, ci şi din cauza circumstanţelor în care a evoluat guvernul său. Europa a trecut prin cea mai gravă criza de la înfiinţarea ei. [...] Dar, chiar şi atunci când Barroso a dat dovadă de responsabilitate, el nu a reuşit să convingă. El a ratat şansa de a face din instituţia lui o contraputere în faţa statelor membre. Şi a renunţat şi la a face din ultimul său discurs o diatribă înflăcărată de campanie electorală. În loc de a se adresa cetăţenilor europeni, care vor avea un cuvânt de spus cu privire la numirea noului preşedinte al Comisiei, prin alegerile europene [din mai 2014], Barroso a rămas blocat în detalii tehnice. Şeful celei mai importante instituţii a UE nu a reuşit să treacă mesajul către inima alegătorul interesat. Nici preşedintele Comisiei nu mai îndrăzneşte să vorbească direct despre problemele UE. Diagnosticul său - cetăţenii întorc spatele proiectului european - nu este urmat de un tratament. Imaginea Europei, aşa cum a reieşit din desfăşurarea sesiunii plenare de marţi de la Strasbourg, a fost la fel de posomorâtă ca şi ambianţa din hemiciclu. Comisia a fost fondată pentru ca cei interesaţi sa fie siguri că totul merge bine în lăuntrul pieţei unice. Astăzi, după zece ani în era Barroso, ea este mai slabă decât niciodată. Odinioară, Comisia era o instituţie de încredere pentru ţările din Sud. Astăzi cetăţenii au mai degrabă încredere în instituţiile naţionale. [...] Ceea ce este periculos, fiindcă, dincolo de proiectele de uniune politică, piaţa unică este garanţia de încredere care leagă între ele cele 28 de ţări membre. Comisia deţine controlul acestei pieţe şi o face să se cutremure, zguduind însăşi temeliile UE. Europa nu îşi poate permite un al doilea preşedinte ca dl Barroso. Les faiblesses de la Commission Barroso ne dépendent pas que de lui, mais aussi des circonstances dans lesquelles son gouvernement s’est déroulé. L’Europe a traversé sa pire crise depuis sa fondation. […] Mais même là où Barroso était responsable, il n’a pas convaincu. Il a raté sa chance de faire de son institution un fort contre-poids face aux Etats membres. Et il a renoncé à faire de sa dernière allocution un discours de campagne électorale flamboyant. Au lieu de s’adresser aux citoyens européens, qui vont avoir un mot à dire sur la désignation du nouveau président de la Commission lors des élections européennes [de mai 2014], Barroso est resté coincé dans les détails techniques. Le chef de l’institution la plus importante de l’UE n’est pas parvenu à passer le message à l’électeur intéressé. Le président de la Commission n’ose même plus parler directement des problèmes de l’UE. Son diagnostic — les citoyens tournent le dos au projet européen — n’est pas suivi d’une thérapie. L’image de l’Europe qui est ressortie de la session pléniaire de ce [10 septembre] à Strasbourg était aussi morne que l’ambiance dans l’hémicycle. La Commission a été fondée pour s'assurer que, au sein du marché unique, tout se passe dans l’ordre. Aujourd’hui, après dix ans sous Barroso, elle est faible comme jamais. A l’époque, la Commission était une institution fiable pour les pays du Sud. Aujourd’hui, les citoyens font plutôt confiance aux institutions nationales.[...] C’est dangereux, car le marché unique est au-delà de tous les projets d’union politique, la garantie de confiance qui relie les 28 pays membres. La Commission détient le contrôle de ce marché et elle le fait trembler, elle secoue les fondements de l’UE. L’Europe ne peut pas se permettre un deuxième président comme Barroso.
Nicidecum mai indulgent, de la Varşovia, editorialistul Gazetei Wyborcza, Tomasz Bielecki, citează cuvintele domnului Barroso, "mulţi politicieni naţionalizează succesele şi europeanizează eşecurile", şi consideră că
deşi Barroso are mai degrabă dreptate în apărarea pe care o ridică executivului de la Bruxelles (şi, prin urmare, în propria sa apărare), el nu se descurcă bine când vine vorba de a transmite mesajul spre cetăţenii de rând. Criza care - aşa cum spune el-însuşi - nu este încă terminată, a contribuit la creşterea euroscepticismului atât la dreapta cât şi la stânga lumii politice. [...] Alegerile europene din mai 2014 se vor dovedi a fi fost o încercare importantă pentru euroscepticismul alimentat de criză. De obicei, în centrul campaniei electorale nu se află subiectele europene, ci cele naţionale. Dar de data aceasta, campania se poate concentra pe soluţii pentru Europa. Din cauza crizei (şi a reţetelor controversate în privinţa căii de ieşire din aceasta), Europa a devenit un subiect de discuţie - aşa cum a spus Barroso - "în cafenele şi pe platourile TV". De aceea, în discursul său, preşedintele Comisiei a îndemnat politicienii pro-europeni să păşească în faţă cu curaj pentru a lua apărarea integrării europene. Iată de ce, din păcate, este posibil ca valul eurosceptic din 2014 să fie înfruntat de cineva la fel de lipsit de carismă şi nu mai puternic sau mai voluntar decât José Manuel Barroso.
