Alegeți o limbă
Cotidianul Frankfurter Allegmeine Zeitung nu aprobă deloc acordul de coaliţie, în special din cauza numeroaselor “avantaje sociale” pe care le prevede, precum salariul minim de 8,50 euro pe oră sau vârsta de pensionare, coborâtă de la 67 la 63 de ani (pentru cel puţin 45 de ani de cotizaţii), condiţii pe care social-democraţii le-au impus cancelarului Angela Merkel. Potrivit cotidianului conservator, este vorba de un “mare terci”, “gătit de prea mult timp” şi “uşor de digerat pentru SPD”:
o mare coaliţie are întotdeauna un suflet mare. De aceea poporul o preferă micilor coaliţii. Din acest punct de vedere, această a treia mare coaliţie [din istoria Republicii Federale Germane] nu este menită să îi dezamăgească pe germani. Fiecare dintre cele trei partide dă dovadă de generozitate cu categoriile defavorizate. Rezultatul este un pact care exagerează prin abundenţa avantajelor sociale. De la salariul minim la concediul maternal [28 de euro în plus pe lună şi pentru fiecare copil începând din 2014 pentru mame] până la dubla cetăţenie, toată lumea este mulţumită. [...] [Dar] numeroşi germani vor resimţi costurile ascunse ale acestor binefaceri, chiar dacă acest lucru vizează doar generaţiile viitoare.
Die Welt exprimă nemulţumire din aceleaşi cauze: “această coaliţie nu are nicio idee despre ea însăşi şi despre ce poate cere ţării”, atrage atenţia cotidianul, apreciind că Germania nu mai poate fi un model pentru Europa dacă îşi extinde propriul stat social:
acest acord de coaliţie excelează printr-un etatism narcisist şi post-eroic. Libertatea de acţiune implementată de fostul cancelar [social-democrat] Gerhard Schröder pentru a stimula prosperitatea economiei naţionale şi pentru a combate şomajul masiv a fost abandonată în mod sistematic. Semnalul trimis Europei este catastrofal. Noi pledăm pentru austeritate în faţa ţărilor aflate în criză, dar îngrăşăm propriul stat social care deja este obez, în loc de a-l pune la regim. Germania nu mai poate fi un model pentru Europa.
“Noul guvern german ignoră criza din Europa”, deplânge, la rândul său, Wolfgang Münchau, în Spiegel Online. Editorialistul regretă că, în problema uniunii bancare, nu există schimbări minime în acordul de coaliţie:
refuzul de modificare a politicii de criză înseamnă că nu vom înregistra deloc progrese în unul dintre cele mai importante domenii ale politicii economice. O veritabilă uniune bancară cu un fond comun european pentru lichidarea băncilor falimentare şi o garanţie comună pentru depozitele bancare ar fi contribuţii importante pentru soluţionarea crizei. Şi mai importantă ar fi o politică de anulare rapidă a datoriilor. Cu această mare coaliţie, SPD şi Angela Merkel comit eroarea istorică de a amâna doar intrarea în faliment.
La rândul său, Die Tageszeitung pune accent pe faptul că Angela Merkel a fost cea care şi-a impus ideile în chestiunea impozitelor – care nu vor creşte pentru cei bogaţi, aşa cum cereau social-democraţii – şi în privinţa gestionării crizei din zona euro. În schimb, cotidianul de stânga salută introducerea salariului minim:
[acestea sunt] cele mai bune condiţii pentru categoria [muncitorilor săraci]. Peste tot, chiar dacă abia din anul 2017, salariul minim va fi de 8,50 euro pe oră. Vor exista reglementări mai eficiente pentru locurile de muncă în condiţii precare. Semnalul a fost dat: cei care muncesc nu pot fi exploataţi, aşa cum se întâmpla până acum. [...] Acest acord de coaliţie este un fel de manual de reparare a ţesuturilor afectate ale societăţii.
