În momentul lansării Presseurop, în 2009, "comisarul însărcinat cu Relaţii instituţionale şi strategii de comunicare, Margot Wallström, descria Presseurop ca fiind 'expresia dorinţei noastre de a facilita, încuraja şi susţine crearea unui forum public european, pentru comunicare, discuţie şi dezbatere'", aminteşte Lettra 43. Astăzi, remarcă site-ul italian de informaţii,
în ciuda atestaţiilor de consideraţie şi a dovezilor de recunoaştere din partea specialiştilor, cu doar câteva luni înainte de alegerile europene din mai 2014, când cetăţenilor li se cere să se informeze, să voteze şi să decidă asupra viitorului instituţiilor, Bruxelles preferă să reducă mijloacele de informare.
"Se închide o fereastră asupra vieţii europenilor", constată La Croix. "Ea fusese larg deschisă de către Presseurop", aminteşte cotidianul francez, care regretă
o pierdere pentru cunoaşterea reciprocă a locuitorilor celor Douăzeci şi opt de state membre, cu doar şase luni înainte de alegerile europene, anunţate deja ca fiind cele care vor deschide era pătrunderii euroscepticilor.
"Timp de patru ani, Europa a avut o frumoasă şi independentă media transnaţională", notează VillaMedia, în Olanda. Site-ul profesional de informaţii asupra presei crede că
Presseurop părea să fie o excelentă modalitate de a instaura un dialog şi discuţii între UE şi cetăţenii săi. [...] În loc să aibă timp să se maturizeze, acest proiect atât de preţios este eliminat.
"Când am adăugat [Presseurop] la site-urile favorite, nu-i cunoşteam nici utilitatea, nici prestigiul, nici repercusiunile", povesteşte blogerul european Nacho Segurado.
Îl păstram doar ca sursă pentru că mi se părea a fi o publicaţie esenţială, embrionul unei mari media paneuropene, care lipseşte multora dintre noi. Dacă Europa vrea să devină o naţiune, - aceasta înseamnă exact ceea ce înseamnă - este vital să-şi aibă propria presă.
[[Presseurop ne face să credem "că 'visul european' e tangibil"]], adaugă Mircea Vasilescu, redactorul-şef al Dilemei vechi, într-un editorial publicat în Adevărul:
prin posibilitatea oferită cititorilor din toată Uniunea Europeană de a comenta, fiecare pe limba lui, temele importante, [Presseurop] a făcut un pas mare spre crearea unui spaţiu public european. Adică ceea ce, de atâta timp, Comisia Europeană zice că vrea, dar nu poate. [...] Bineînţeles, nu se va prăbuşi lumea fără Presseurop. Dar decizia de a închide acest site e încă un semn prost pentru viitorul european. [...] Fără Presseurop, idealurile construcţiei europene devin, tot mai mult, simplă retorică.
După patru ani şi jumătate de activitate şi mai multe luni de incertitudine asupra destinului site-ului nostru, "ceea ce dezvăluie această pierdere reprezentată de dispariţia Presseurop este izolarea de care suferă problemele europene în presă", analizează, la rândul său, blogul Décrypter la communication européenne :
între media europene, concentrate pe maşinăria din Bruxelles şi reduse la o audienţă expert/specializată, şi presă naţională îndepărtată de inima puterii europene, condamnându-şi corespondentul la porţii limitate, Presseurop este inclasabil, explorează un teren necunoscut, şi, din acest motiv, deranjează. [...]Presseurop, o sinteză a cărei dispariţie semnează de fapt moartea unei anumite idei de media informative asupra Europei pentru europeni.