Alegeți o limbă
Syriza, partidul condus de Alexis Tsipras, un politician în vârstă de 40 de ani, a câştigat 36,3% din voturi, obţinând 149 din cele 300 de locuri din Parlament. Partidul a anunţat că va forma o coaliţie de guvernare cu populiştii de dreapta Grecii Independenţi.
“Grecia trece la stânga”, titrează ziarul de stânga Die Tageszeitung, ilustrând prima pagină cu o hartă a Mediteranei cu Grecia mişcându-se la vestul Italiei. “Grecia a votat democratic; rezultatul merită respect”, scrie Klaus Hillenbrand, adăugând că rezultatul “va însemna oportunităţi şi riscuri” –
[Victoria] este o şansă pentru Grecia să scape de corupţie şi nepotism. [...] Syriza nu poate ocoli negocierile cu creditorii europeni; Grecia ar intra în faliment în câteva luni. [...] Dar Europa ar trebui să ia aceste negocieri în serios.
Newsletter în limba română
Titrând despre “O schimbare istorică spre stânga în Grecia”, cotidianul conservator german Die Welt scrie că “Grecia are nevoie urgent de un guvern funcţional”. O întâlnire a miniştrilor de finanţe din zona euro este programată astăzi la Bruxelles.
Experţii cred că Syriza nu va intra în coliziune cu creditorii. [...] Analiştii de la Commerzbank cred că Atena nu are niciun interes să piardă sprijinul UE, deci o ieşire din euro nu este probabilă.
În Spania, El Periódico titrează “Greciei i-a ajuns”, subliniind că “Grecii au spus sus şi tare ‘NU’ austerităţii”. Potrivit cotidianului din Barcelona,
nimeni nu vrea ca Atena să iasă din euro. Nivelul datoriei este în mod clar foarte ridicat, dar există modalităţi pentru a extinde termenele limită şi a renegocia reducerile, atâta timp cât ele nu sunt confundate cu anulările. UE ştie cum să fie pragmatică, şi Tsipras e capabil să lase tonul mai jos. [...] Doar timpul va spune dacă aceasta este schimbarea de care au nevoie Grecia şi Europa. Deocamdată, indignarea a lăsat loc speranţei.
“Grecia şi Europa în curs de coliziune după ce stânga a câştigat”, titrează The Independent, care adaugă că un conflict pare inevitabil, dar că Syriza şi UE pot găsi un teren comun.
În teorie, un partid radical precum Syriza este într-o poziţie mai bună pentru a introduce reforme structurale decât Noua Democraţie a lui Samaras. Una din probleme pentru Troică este că reformele necesare au fost impuse de afară. Un compromis între Grecia şi UE ar trebui să fie posibil, dar o problemă rămâne pentru că creditorii deţin toate cărţile bune şi ar putea fi tentaţi să-şi impună voinţa indiferent de cum au votat grecii.
Adevărul îl parafrazează pe Tsipras care a spus că victoria Syriza este “pentru toate popoarele Europei”. Totuşi, cotidianul se întreabă “când apare populismul?” –
Alexis Tsipras – cel căruia i-a venit rândul să sperie acum Europa – este o stea a politicii socialiste, anarhiste şi populiste din Grecia. Sunt mai mulţi ‘Ţipraşi’ prin Europa – unii de stânga, alţii de dreapta. […] Însă ce ne spune ascensiunea lui Tsipras? În primul rând ne arată că, dacă oamenii nu încep să simtă repede bunăstarea promisă, orice ţară se poate trezi cu un politician tânăr, populist şi anti-sistem în vârful administraţiei.
